Sâmbure de migdală

Cărţi şi filme controversate

Sunt opere literare care au stârnit controverse la litmpul lor pentru că aveau un conţinut explicit sexual. Deşi contestate, au devenit foarte interesante pentru a fi ecranizate.

1234230_442244515891330_176411816_n

  1. Fanny Hill – Memoirs of a Woman of Pleasure este o nuvelă erotică scrisă de  John Cleland care a fost ecranizată în 1964.
  2. The 120 Days of Sodom – scrisă de Marchizul de Sade a fost ecranizată sub numele de Salò, or the 120 Days of Sodom în 1975. Filmul îl puteţi viziona aici.
  3. Pauline Réage scrie Histoire d’O. Cartea a scandalizat pentru că trata în mod direct sadomasochismul, prezentându-l ca o formă de libertate. Cartea a fost ecranizată în 1975 în regia lui Just Jaeckin. Filmul îl puteţi viziona aici.
  4. Emmanuelle Arsan a scris istoria lui Emmanuelle. În 1974 este ecranizată pentru prima dată în regia aceluiaşi Just Jaeckin. Sylvia Kristel a fost actriţa care a interpretat-o pe Emmanuelle. Filmul îl puteţi viziona aici.

Cu siguranţă mai sunt şi alte cărţi controversate care au fost ecranizate, dar acestea sunt cele care au reuşit să se salveze de uitare fiind dintre cele mai explicite.

Advertisements

Case memoriale ale scriitorilor francezi

În Franţa ar fi cam 250 de case ale foştilor scriitori, care azi sunt transformate în muzeu.

  1. Casa lui Émile Zola poate fi vizitată în Medan şi este păstrată aşa cum a lasat-o scriitorul.

casa-zola

2. Honoré de Balzac a locuit între 1832-1848 într-o casă din Paris. În timpul în care a locuit aici a scris Comedia umană. Casa astăzi este muzeu, iar intrarea este liberă.

Casa-Balzac

3. Camera lui Marcel Proust a fost reconstruită în muzeul Carnavalet. Pentru această cameră s-au folosit piese de mobilier din alte trei camere locuite de Proust. Nu este chiar o casă memorială, dar  are aceeaşi valoare, ţinând cont că în ultima perioadă de viaţă, când a scris În căutarea timpului pierdut, Proust nu a mai ieşit din camera sa.

proust

4. Jules Verne a locuit alături de soţia sa Honorine într-o casă din Amiens.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

5. Casa lui Gustave Flaubert din Ruen este un muzeu mai special. Deşi este în casa natală a scriitorului, aceasta este şi un muzeu dedicat medicii din secolul XIX.

Musée-Flaubert-et-dHistoire-de-la-Médecine

Scriitori care au abandonat şcoala

Mulţi dintre marii scriitori au abandonat şcoala pentru că nu au avut o altă soluţie, dar au continuat prin a fi autodidacţi şi nu au renunţat niciodată la studiu. Iată câteva exemple:

826d708d14ae149611fda10dd0a8cf71

Charles Dickens – a avut parte de o bună educaţie până când tatăl său a fost arestat. Atunci a fost nevoit să renunţe la studiu şi să se angajeze într-o fabrică unde lucra 10 ore pe zi. Această perioadă îi va influenţa opera.

José Saramago – a studiat pentru a fi mecanic. Pe vremea aceea studiile tehnice aveau incluse şi studii umaniste, atunci i-a descoperit Saramago pe marii clasici, dar a fost nevoit curând să abandoneze şcoala pentru că părinţii lui nu-şi mai puteau permite să-l întreţină.

Maxim Gorky –  rămas orfan la cinci ani, este nevoit să abandoneze şcoala pentru că bunicul său îl obliga să muncească. Gorky a început să iubească literatura prin poveştile pe care il le spunea bunica sa la culcare. La 12 ani a fugit din casa bunicilor şi şi-a câştigat existenţa făcând diferite munci.

William Faulkner – a renunţat la liceu pentru a se angaja la banca bunicului său. Mai târziu, la 22 de ani s-a înscris la facultatea unde lucra tatăl său dar a renunţat după câteva semestre.

Jurnal de scriitor

Mulţi scriitori au mărturisit că scriitura lor a fost influenţată de faptul că au ţinut un jurnal zilnic.

e0698a144031edcc0d70e74d071ef445

Anaïs Nin a spus că scriind în jurnal a descoperit cum poate păstra momentele din viaţă. Tot aşa a descoperit câteva elemente de bază, esenţiale pentru vitalitatea scriiturii, cele mai importante fiind naturaleţea şi spontaneitatea scrisului.

Şi Virginia Woolf adora să scrie în jurnal. Ea folosea un caiet nou în fiecare an, aşa că la moartea sa a lăsat scrise 27 de tomuri. “Îmi dau seama, însă, că acest jurnal nu este considerat creaţie, doar ce am recitit jurnalul de anul trecut şi sunt foarte impresionată de galopul dezordonat şi rapid al textului. Dar dacă nu aş fi scris mai repede decât cea mai rapidă maşină de scris, dacă m-aş fi oprit să mă gândesc, nu aş fi scris niciodată”. Datorită jurnalelor, spunea scriitorea, gasea “diamante brute” pentru creaţiile literare.

André Gidé vorbeşte despre motivele pentru care a ţinut un jurnal dintr-un punct de vedere mai personal: “Un jurnal este util pentru evoluţia spirituală conştientă, intenţionată şi dureroasă. (…) Un jurnal este interesant mai ales atunci când înregistrează trezirea de idei, sau chiar şi atunci când simţi că eşti pe moarte”.

BONUS 🙂

Anne Frank a primit în dar, în anul în care a împlinit 13 ani, un jurnal. De-atunci a început să noteze în mod regulat ceea ce i se întampla. Spunea ea: “Amintirile înseamnă pentru mine mai mult decât rochiile”. Mare parte din copilăria ei a trăit într-o asunzătoare aşa că nu avea prieteni, iar temperamentele diferite o făceau să nu fie foarte apropiată de fraţii ei, aşa că toate găndurile le împărtăşea cu Kitty, jurnalul ei, unde nota: “Hârtia are mai multă răbdare decât oamenii”.

Scriitori şi animale de companie

Mulţi ştiu că scriitorii au gusturi excentrice, dar puţini sunt cei ce ştiu cât de mult se schimbă comportamentul lor in preajma animalelor de companie.

Haruki Murakami a declarat că nu poate sta fără o pisică. În realitate se zvoneşte că scriitorul ar avea mai mult de 10 pisici.

haruki-murakami

Charles Bukowski este un mare iubitor de pisici. El spera să se reîncarneze într-o pisică pentru că “ele pot dormi 20 de ore fără remuşcări”.

Charles-Bukowski

Jean-Paul Sartre era îndragostit de  pisica lui. Multe dintre operele sale au fost scrise în timp ce o mângâia pe Nada, pisica lui.

Jean-Paul-Sartre

Thomas Hardy iubea câinii. Avea un fox terrier pe nume Wessex.

Thomas-Hardy

Emily Brontë îl folosea pe Keeper, câinele ei căruia vecinii îi spuneau Leul, pentru a-şi sprijini cartea atunci când citea.

Emily-Bronte

Cărţi, peste tot numai cărţi

Uneori o bibliotecă enormă nu este o dovadă clară că eşti un iubitor de cărţi. Pentru adevărţii împătimiţi s-au inventat şi decoruri adecvate.

Aşa arată o noptieră care imită un teanc de cărţi.
0a391b624275c2b15a38f912188acb77

Imaginaţia creatorilor a mers însă mai departe, aşa că au mai aparut lustre şi telefoane pe aceeaşi temă.

Dacă vreţi, totuşi, ceva mai moale, aflaţi că au apărut perne şi covoraşe care seamănă leit cu o carte.

Şi uite aşa veţi ajunge să trăiţi într-un bookland.

Polonia în patru scriitori

pp-cracovia

Czesław Miłosz (1911 – 2004)

Podul de catifea, Art, 2012

Eu nu te vreau, nu-mi eşti ispită. Du-te, frate, senin,
atingerea încă-ţi mai simt, ceafa încă îmi arde.
Nopţile noastre pătimaşe amare-au fost, cenuşă de nor,
iar zorii-au dat buzna roşind, peste lacuri
primii pescăruşi trec şi tristeţea mă-mpinge să plâng,
dar nu mai pot, zac numai
numărând ceasul zorilor, ascultând rece foşnet
din plopii şui, uscaţi. Ai milă, Doamne, de mine.
Desparte-mi pământul de lacoma gură,
spală-mă de falsele-i cânturi.

Tadeusz Różewicz (1921 – 214)

Poem deschis, Humanitas, 2014

în copilăria mea
puteai pune
cuvântul pe rană
îl puteai dărui
persoanei iubite

acum fără de vlagă
înfăşurate în ziar
încă mai otrăvesc încă mai put
încă mai rănesc

ascunse în capete
ascunse în inimi
ascunse sub rochiile
tinerelor femei
ascunse în cărţi sfinte
explodează
ucid

Wislawa Szymborska (1923 – 2012)

Portret din memorie, Editura Lider, 2014

Poetul îşi citeşte versurile în faţa orbilor.
N-ar fi crezut că o să-i fie atît de greu.
Vocea îi tremură.
Mîinile la fel.

Îşi simte fiecare propoziţie
supusă unui test al întunericului.
Trebuie să se descurce singur,
fără ajutorul culorilor sau al luminii.

Un efort mult prea mare
pentru stelele din poemele sale,
pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminiţele, luna,
pentru peştii de culoarea argintului de sub apă,
ori pentru vulturul atît de tăcut din înaltul cerului.

Pawel Huelle (1957 – )

Eram singur și fericit, Polirom, 2014

Ne-am umplut cu melci până la refuz nu numai coşurile, ci şi un sac din pânză gri, pe care îl aveam în plus. Tata tăcea, iar în timp ce domnul Kosterke ne-a plătit cu bancnote roşii pe care era imprimat chipul unui muncitor, am zis că melcii sunt probabil soli ai lumii subterane.

Glasul trupului tăcut sau Despre seducţie

Trupul şi manifestările lui au reprezentat dintotdeauna un domeniu de cercetare. Filosoful francez Maurice Merleau-Ponty sublinia expresivitatea corpului  “lăsat la vedere” şi “văzut”. Allan Pease în Limbajul trupului e de părere că prin gesturi “se relatează o cantitate mai mare de comunicări interumane.”

140524-woman-body

Aşadar, ascunzându-se, femeia nu face nimic altceva decât să vorbească. Glasul trupului tăcut e cel care ajută cel mai bine la rostirea cuvântului femeie.

Femeile, conturul în care se zbate puritatea şi simplitatea, au un inimitabil talent de a-şi exprima sentimentele fără a se folosi de cuvinte prea mari, puterea lor de convingere consta mai ales în accent, în gest, în atitudine şi în privire. Ele forjează modalitatea obişnuită de a privi corpul conferind privilegii părţilor de sus: bustul, chipul, ochii.

Privirea este primul strigăt. Robert Burton a denumit ochii “naratorul secret”. Sunt considerate a fi nimicitoare acele priviri frontale. Dar ceea ce seduce cu adevărat este freamătul pupilei, ascuns în privirea laterală, speriată, sfioasă a femeilor. E, de fapt, un joc al dominaţiei. Femeia, e mai întâi vânător pentru a deveni repede vânat, fără însă a-şi părăsi cu adevărat poziţia iniţială.

Un picior, o privire dar, cel care cimentează începutul unei rostiri, este râsul, un element afrodisiac şi marele test pe care bărbatul trebuie să-l treacă în bătălia dată pentru a “rosti” o femeie. Nimic nu este mai cuceritor decât acel bărbat care ştie să te facă să râzi.

Astfel, pas cu pas, El ajunge să “umple orizontul” Ei. Toate celelalte se vor raporta la El. Din acest moment, nimic nu mai este de spus, flacăra începe să ardă, momentul rostirii se stinge în început.

Sursa.

Marleau-Ponty, Phenomenology of perception, Editura Rutledge, London and New York

Allan Pease, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucureşti, 1993

Martin Buber, Eu-Tu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

Georges Vigarello, O istorie a frumuseţii. Corpul şi arta înfrumuseţării din Renaştere până în zilele noastre, Editura Cartier istoric, 2006

Peter Collett, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005

Turcia în patru scriitori

800x600_1327241389_0-0-istanbul_3

Reşat Nuri Güntekin (1889 – 1956)

Pitulicea, Editura Minerva, 1990

Fetele ale căror logodnici mor nu sunt atât de compătimit pe cât îţi închipui tu. Ele au o mare consolare. După luni şi ani, când rămân singure într-o odaie întunecoasă şi rece dintr-un ţintu străin, ele au posibilitatea să vadă cu ochii minţii chipul logodnicului iubit. Au dreptul să spună: “Ultima privire a acestor ochi nefericiţi, pentru mine a fost.

Fazîl Hüsnü Dağlarca (1914 – 2008)

Chemările necuprinsului, 101 de poeme în traducere din limba turcă de Marian Ilie, Editura Paco, Bucureşti, 2013

Să nu-ţi fie teamă
Marea aceasta
Vaporul acesta în iute trecere
Avionul acesta cu o mie şi una de viteze în trecere
Piscul acesta
Copacul acesta
Inscripţia aceasta în piatră ce n-o ştiu citi
Pasărea aceasta infinită şi suratele ei reflectate în stol
Albastrul aceasta în legănare pe cer
Lacul acesta liniştit
Norul acesta semănând amintirilor
Iubirea aceasta limpede ce în flori o adulmec
Steaua aceasta de după stele
Gustul luminii acesteia
Oriunde până pe oriunde ar fi să ajungă
Iţi vor ramâne în urmă

Mustafa Balel (1945 – )

Iniţiatoarea, Editura Tracus Arte, 2014

După părerea ei, un popor numai dacă era indiferent și leneș nu putea progresa niciodată. Era normal pentru unii care trăiau  încă în condiții medievale iar acest nu-mi pasă dăinuia, neschimbându-se nimic … Pentru ce, gândesc, întotdeauna așteaptă să vină cineva și să pună la punct lucrurile? Fiecare trebuie să-și asume responsabilitățile.

Ayten Mutlu (1952 – )

Ochii Istambulului, Editura Ramuri, 2012

harpa din mîna vîntului

aprinde totdeauna luminile la aceeaşi oră

în ferestrele inimilor vecine;

lumea devine pe două voci,

prin geamurile din sticlă nu putem fi ascultaţi

Japonia în patru scriitori

japonia-1-400x300

Jun’ichirō Tanizaki (1886 – 1965)

Cheia, Editura Univers, 2009

Pielea ei, de o puritate desăvârşită, a întrecut cu mult tot ceea ce îmi imaginasem. Nu există om care să nu aibă un defect cât de mic: o pată întunecată, un semn din naştere, o aluniţă sau altceva de felul acesta; dar pe trupul ei, pe care l-am cercetat cu cea mai mare grijă, nu am găsit nici un cusur.

Yasushi Inoue (1907 – 1991)

Puşca de vânătoare, Humanitas, 2013

Până acum eu am crezut că iubirea e luminoasă şi strălucitoare ca soarele, că este binecuvântată pe vecie de zei şi de oameni deopotrivă. Am fost convinsă că e curată ca apa unui râu fermecător ce sclipeşte în bătaia soarelui, trimiţându-şi puzderia de unduiri line, purtate de vânt, spre malurile tivite cu iarbă, copaci şi flori şi înălţând totodată în eter o neîntreruptă melodie serafică. Aşa o vedeam eu crescând. Aşa mi s-a părut mie c-ar arăta iubirea. Cum aş fi putut eu plăsmui în mintea mea necoaptă o dragoste fără de soare, o iubire târându-se pe furiş cine ştie de unde şi ajungând poate până în măruntaiele pământului, asemeni canalelor subterane?

Kobo Abe (1924 – 1993)

Femeia nisipurilor, Polirom, 2004

Dar nu trebuia să lase teama să pună stăpânire pe el. Se spune că motivul pentru care se prăbuşesc de foame şi sete cei ce plutesc în derivă pe mare e legat nu atât de lipsuri fiziologice, ci mai degrabă de teama de lipsuri. Înfrângerea începe în clipa în care te gândeşti că ai pierdut bătălia.

Kenzaburō Ōe (1935 – )

Fiinţa sexuală, Polirom, 2014

Un băiat care luase metroul într-o seară de iarnă fără nimic altceva pe trupul gol decât un trenci, expunându-se pericolului doar de dragul scrierii unui poem ca o furtună, un băiat cu o expresie de hotărâre disperată luată după ezitări cumplite…

Post Navigation

Ady Zyn

Just looking for...

Interesting Literature

A Library of Literary Interestingness

Simona Cratel

Un rând de neoameni trece pe stradă. Iar eu printre ei.

Mariana Raileanu

"Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi." -Goethe

Fărâme de suflet şi de viaţă

" You'll stay with me? Until the very end... "

Gazeta de Constanţa

Stiri Constănţene

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Lectures au coeur

Photographie et poésie

Dan Caragea

„Trăiesc în noi nenumărați” (Fernando Pessoa)